Archive for Septembrie 2009

ROmanian Apocalypse, a Horia Roman PATAPIEVICI’s greatest film…   Leave a comment

ROmanian Apocalypse_19

Anunțuri

Merităm oare atâta linişte?…   Leave a comment

Un articol de Alfred BULAI

Nu stiu despre ce sa mai scriu. De mai multe zile pare sa fie teribil de multa liniste. Banca Nationala ne spune ca totul merge bine, ca inflatia va fi mai mica decât se crezuse, Guvernul isi face treaba, micile discutii televizate despre diverse personalitati sau evenimente sunt in nota lor obisnuita, care tocmai pentru ca tind sa fie exagerate, au darul de a ne linisti. Nu scot nimic in evidenta, nu ne aduc nimic nou, par simple exercitii jurnalistice. A fost si un cutremur, a fost si o crima oribila prin vestul tarii, dar nici macar aceste evenimente nu au reusit sa exalte societatea noastra asa cum o faceau nu cu mult timp in urma. Se vorbeste de ruperea coalitiei, dar parca nici macar nu ne surprinde, fiindca oricum am considerat-o contra naturii din prima zi, iar faptul ca, in realitate, se inteleg destul de bine dincolo de declaratiile electorale ne face sa fim putin ingrijorati de o asemenea perspectiva. Politica româneasca pare, cu alte cuvinte, ca a intrat si ea n concediu, la fel ca noi toti ceilalti. Toate lucrurile ni se sugereaza ca merg bine si ca totul este in regula in societatea noastra.

Noi, in sociologie, vorbim de un fenomen numit „morala de vacanta“, adica de faptul ca atunci când oamenii isi definesc realitatea in regim de vacanta, au o toleranta mai mare fata de normele morale, fata de incalcarile unor conventii, fata de lucrurile mai putin normale care se petrec in jurul lor. In prima instanta, aceasta liniste reprezinta cumva orizontul de speranta la care visam si din acest punct de vedere ar trebui sa fim multumiti, daca nu chiar fericiti cu situatia. Cu toate acestea, sunt putin speriat de o liniste care seamana mai mult a linistire. Oare economia incepe sa mearga bine? Oare guvernantii chiar s-au pus pe treaba si conduc eficient? Oare chiar este reala perspectiva normalitatii societatii noastre? Este posibil ca dumnevoastra sa spuneti ca sunt Toma Necredinciosul, ca doresc sa ne fie rau, la fel ca majoritatea jurnalistilor nostri, ca doresc briza de anormalitate cu care ne-am obisnuit de atâta timp. Poate ca aveti dreptate, poate ca atâta timp de nebunie te face sa te indoiesti de ceea ce ar putea fi normal.

Cred insa ca este vorba mai degraba de linistire si nu de liniste. Pentru ca suntem n vacanta, pentru ca toata lumea are un orizont fix fata de care se raporteaza, pentru ca majoritatea politicienilor, jurnalistilor si a multor altora dintre noi asteptam o toamna care sa ne aduca alegerile prezidentiale. Acestea sunt reperul temporal al schimbarii pe care o intrezarim. Lumea se va schimba dupa aceste alegeri, simtim acest lucru, indiferent cine le va câstiga. Cred ca aceasta schimbare, dincolo de mutarea politica pe care o poate pune in miscare, ne va modifica radical datele intregii noastre realitati. Nu prea cred ca aceste schimbari vor fi unele care sa ne placa foarte mult. Cred ca lumea se va schimba destul de sumbru si va fi probabil destul de târziu pentru a reusi sa indreptam lucrurile.

Am impresia ca mesajele de incurajare pe care le primim de la Banca Nationala, de la guvernanti, de la alte asemenea institutii sunt asemenea mesajelor doctorului care ii spune pacientului sa mearga acasa linistit, sa fumeze, sa bea, sa se distreze, sa isi traiasca viata fara restrictii si sa se bucure de tot ceea ce poate sa-l bucure, pentru ca viata merita traita din plin, mai ales când a ramas foarte putina. Când boala este incurabila medicul nu poate decât sa te linisteasca si sa iti ofere sansa de a trai un rest de fericire care ti se cuvine inaintea acelei sumbre perioade de suferinta finala. Cred ca linistea in care ne aflam in aceste zile anunta o mare furtuna care ne va schimba major. Cred ca lucrurile merg bine azi doar in orizontul temporal al unor alegeri care vor elibera adevarul despre modul in care functioneaza societatea noastra in prezent.

A fost un cutremur in Marea Neagra si imediat ziaristii au lansat ideea ca va avea replici mai mari. Adevaratul cutremur va veni si va fi incomparabil mai mare. El va veni, insa, la inceputul anului urmator, atunci când orizontul de stabilitate politica a doi ani fara alegeri, ne va aduce la suprafata adevaruri suparatoare si stânjenitoare.

Linistirea noastra este bazata exact pe ideea ca pâna la acele alegeri apele nu ar trebui tulburate dincolo de exercitiul electoral obisnuit. Din acest motiv toata lumea a aceptat tacit ca pâna la acel moment fatidic ar trebui sa mearga lucrurile cât de cât bine, in orice conditii si cu orice sacrificii. Vom vedea atunci ce vom face, pare sa fie deviza guvernantilor, dar si a tuturor celorlalti actori ai piesei in care jucam.
Paradoxal insa, acest efort disperat de linistire, care vizeaza asteptarea orizontului de stabilitate politica ce urmeaza pentru doi ani incepând cu 2010 nu va fi deloc incununat de succes. Presimt ca furtuna care se va declansa va propune o instabilitate politica, economica si sociala, cum nu am mai avut de la inceputul anilor ’90.
Nu stiu ce se va intâmpla exact. Stiu insa doua lucruri. Ca furtuna aceea nu va mai putea fi guvernata, dar si ca reactia noastra va intari fatalismul nostru mioritic, cel care ne face sa acceptam conditia noastra de popor inselat si condamnat de conducatori si de catre istorie.

Cred ca pe Titanic, imediat dupa coliziune, capitanul a anuntat ceva de genul: „Stimati pasageri, am avut o mica problema cu un mic sloi de gheata, dar stati linistiti ca situatia este sub control, iar in cel mai scurt timp ne vom realua traseul. Mica problema nu ne va intârzia si vom ajunge la timp la destinatie“. Unii naivi poate l-au crezut pe capitan. Le-a fost fatal, din pacate.
Norocul nostru, in România, este ca ne conduce, la modul propriu, un capitan de cursa lunga. Ne ajuta, insa, asta cu ceva? La urma urmei, nu se scufunda ei odata cu nava? Am impresia ca exista sansa ca odata cu capitanul sa ramânem si fara vapor.
Merita oare atâta liniste?

…in afara Cuvintelor…   Leave a comment

ROmanian Apocalypse_18

Horia Roman PATAPIEVICI’s Film – Romanian APOCALYPSE…   Leave a comment

ROmanian Apocalypse_17

Apocalipsa unei Romanii Uitate…   Leave a comment

ROmanian Apocalypse_16

Drama lui Apostol Bologa în romanul Padurea spânzuratilor…   Leave a comment

ROmanian Apocalypse_15Drama lui Apostol Bologa în romanul Padurea spânzuratilor…

Cel care traieste drama intelectualului ardelean de la începutul secolului XX. este Apostol Bologa. Intelectualitatea ardeleana lupta pentru libertatea sociala, iar membrii familiei Bologa s-au remarcat în cadrul acestei lupte. Un strabunic din partea mamei fusese urmas al lui Avram Iancu. Un stramos pe linia paterna fusese tras pe roata.

Apostol Bologa ajunge ofiter în armata austro-ungara. A îmbracat haina militara dintr-o ambitie ca sa-i dovedeasca usuraticei sale logodnice, Marta, ca este capabil de fapte îndraznete si de curaj. Cu constiinta datoriei si a obligatiilor ce îi revin în fata legilor civile ale statului multinational în care traieste, Apostol Bologa obtine decoratii pe frontul din Galitia si Italia si încearca un sentiment de mândrie când este numit în completul de judecata a unui tribunal militar.

Condamnarea cehului Svoboda pentru ca încercase sa dezerteze la inamic i se pare un act de dreapta justitie. Apostol Bologa supravegheaza el însusi executarea pedepsei capitale. Mustrari de constiinta nu are deocamdata, dar eroul îsi aminteste de cazul Svoboda si despre padurile de spânzurati, despre care îi vorbise capitanul Klapka. Când afla ca regimentul sau va fi dizlocat sa întareasca frontul din Transilvania împotriva românilor, stirea îl zdruncina, îl descumpaneste. Ar fi vrut sa ramâna unde este, dar n-a obtinut încuviintarea superiorilor. În dilema ca si David Pop din „Catastrofa” încearca sa dezerteze pe frontul rusesc. Este însa ranit. Impasul moral în care se afla revine în momentul în care este obligat sa judece niste tarani români din jurul frontului sub acuzatia de fraternizare cu inamicul. Bologa nu poate semna o sentinta împotriva constiintei sale de român…

Nu-ti dau voie sa mai vorbesti, ai inteles??…   Leave a comment

ROmanian Apocalypse_13Apostol BOLOGA se uita in ochii scinteietori ai generalului cu o seninatate care il minuna pe el insusi. Se simtea insa hotarit si neclintit, ca in asalturile cele mai napraznice. Acuma se incapatina sa convinga pe dusman, desi intelegea bine ca silintele lui sint de prisos. Se pomeni vorbind calm, fara umbra de emotie sau sovaire, parca-ar fi discutat cu un camarad binevoitor:

– Excelenta, am constiinta ca douazeci si sapte de luni am luptat asa incit sa pot sta cu fruntea in sus in fata oricui. Nu mi-am cintarit niciodata datoria. Mi-am daruit tot sufletul si tot entuziasmul. Azi insa ma aflu intr-o imposibilitate morala…

Generalul se cutremura, ca si cum i-ar fi implintat o spada in piept. Ochii i se aprinsera si lucira ca otelul. Se repezi furios la BOLOGA, cu bratele ridicate si zgircite, gata sa-l zdrobeasca, racnind:

– Ce?… Imposibilitate morala?… Ce vorbe sint astea? Cum indraznesti?… Eu nu cunosc asemenea fleacuri, care ascund pur si simplu lasitatea unor oameni fara sentimente patriotice!!. Nu cunosc, intelegi?… Nu vreau sa cunosc!!…

Apostol cauta sa protesteze, dar generalul ii reteza avintul, congestionat de minie:

– Nu-ti dau voie sa mai vorbesti, ai inteles?… Fiecare cuvint al dumitale ar merita un glonte! Gindurile ce se ascund in dosul vorbelor dumitale sint criminale… Intelegi?… Criminale!… O, o !… Va sa zica asta ti-e vitejia?… Uite pe cine am propus eu, pentru medalia… de aur!… Poftim!… Medalie de aur!… Glonte, nu medalie…