Securiştii şi sociologii…   Leave a comment


un articol de Alfred BULAI

Exista in mintea oamenilor ideea ca regimul comunist a venit la inceputul secolului trecut, in tarile din estul Europei, cu un program intens de secularizare si de impunere a stiintei ca element constitutiv al conducerii societatilor. Ateismul aproape ca a devenit doctrina iar alfabetizarea si impunerea stiintei ca element fundamental al educatiei si invatamântului au reprezentat pilonii constructiei culturii noilor societati. Este adevarat ca alfabetizarea a reprezentat un proces important, real, care s-a desfasurat in mai toate tarile foste comuniste.

ROmanian Apocalypse_40

Cu toate acestea imaginea prezentata mai devreme ascunde câteva prejudecati. Pe de o parte, ateismul s-a impus ca o formula ideologica si nu ca o consecinta fireasca a evolutiei culturii moderne, asa cum s-a intâmplat in Occident. Ateismul a fost difuzat aproape ca o noua forma de religie, religia oficiala, care avea propagandisti si care cauta prozeliti in fiecare zi. O religie civila, cum ar spune sociologul american Bellah. In realitate, dincolo de spatiul public, comunistii cochetau cu biserica, isi alegeau informatori dintre preoti, participau pe ascuns pe la slujbe iar la nevoie chiar admiteau ca ea, religia, poate fi utila. In Al Doilea Razboi Mondial, spre exemplu, Stalin, in disperare de cauza, a transformat un ziar, care, culmea, se chema „Ateistul“, in ziarul oficial al Patriarhiei Ruse, publicatie ce a aparut pâna la sfârsitul razboiului. Adica atât timp cât, in spatiul public, chiar era nevoie de biserica.

Pe de alta parte, stiintele au avut de suferit chiar odata cu venirea comunistilor. Genetica a fost interzisa, pentru ca sugera ca in formarea personalitatii indivizilor factorul biologic era mai important decât cel dat de mediul social, cel putin asa li se parea lor, iar stiintele sociale au fost aproape suprimate, deoarece abordarea stiintifica trebuia sa fie una dialectica, impunându-se astfel celebrul materialism istoric ca substitut pentru aceste stiinte. Desigur, incet, incet stiintele sociale au capatat un loc in spatiul public comunist intrând, cel mai adesea, pe usa din dos. La noi, probabil cel mai mult a suferit sociologia, cel putin dintre stiintele care avusesera o istorie semnificativa inainte de 1945. Sociologia româneasca a dat in perioada interbelica una dintre primele scoli de sociologie din lume, oricum prima de sociologie rurala si a avut nevoie de aproape doua decenii pentru a i se ridica interdictia. De ce comunistii au suprimat sociologia? S-a acreditat de-a lungul vremii ideea pe care v-am sugerat-o mai devreme, aceea ca ea era o stiinta „burgheza“ si ca ar trebui sa avem o alta abordare stiintifica, marxista, in cunoasterea socialului.

Aceasta este una dintre multele prejudecati pe care le avem in legatura cu regimul comunist. In realitate, unul dintre cei mai importanti fondatori ai sociologiei, recunoscut si studiat din totdeauna in Occident a fost chiar Marx. Mai mult, acelasi Marx era citabil des in spatiul public comunist, dar in realitate nu prea era real studiat sau macar citit si asta nu doar in România. Respingerea sociologiei s-a produs din cu totul alt motiv. Pur si simplu comunistii nu pareau sa aiba nevoie de ea. De ce? Raspunsul este unul un pic mai complex. In primul rând, nu putem spune câtusi de putin ca ideologia ii „orbea“ si ca ei, comunistii, ar fi fost dezinteresati de realitate fiind mai degraba preocupati sa o schimbe decât sa o cunoasca. Nu putem spune nici ca ideologia ii facea sa fie preocupati exclusiv de normativ, de cum trebuia sa fie societatea, iar cunoasterea stiintifica a acesteia ar fi putut sa-i deranjeze. Multi sociologi care au lucrat prin anii aceia au acreditat ideea ca sociologia deranja prin datele despre oameni pe care ar fi putut sa le prezinte si din acest motiv ea a fost un fel de Cenusareasa care a ramas prizoniera mult timp in afara cercetarilor sociale reale.

As spune insa ca, in realitate, comunistii erau intr-un fel chiar mai disperati sa cunoasca socialul decât liderii politici occidentali. Miza schimbarilor dramatice, atmosfera revolutionara cer imperios informatii despre multimi, despre opiniile si atitudinile oamenilor.
Comunistii nu au fost foarte interesati de sociologie pentru ca puteau obtine datele de care aveau nevoie cu ajutorul altor specialisti. Este vorba de securisti. Ei au fost  sociologii de baza ai regimurilor comuniste. Ei dadeau informatii despre ce cred oamenii, ce se intâmpla in institutii si organizatii, despre modul in care populatia se raporta la diferite evenimente sau chestiuni care ar fi fost importante pentru putere. Fata de sociologi ei dadeau chiar informatii mai precise, pentru ca puteau cobori la nivel de persoane, de grupuri mici, care puteau fi urmarite saptamâni, luni, ani de zile. O adevarata cercetare panel cum am spune noi astazi.

Comunistii stiau bine de tot ce se intâmpla in societate si atât timp cât ideea de deontologie, una stiintifica in fond, nu exista, ei puteau sa isi permita sa obtina mult mai multe informatii decât orice sociolog. Securistii ofereau buletine informative permanente despre starea de spirit a populatiei, despre ce se intâmpla in diferite comunitati, despre ce se petrecea la diverse evenimente. Cu siguranta, securistii erau mai buni decât sociologii pentru ca dadeau informatii mult mai multe si, mai ales, ei puteau fi folositi sa si modifice realitatea atunci când era cazul.
Ce s-a schimbat astazi? Nu foarte multe. „Serviciile“ noastre ofera in continuare informatii despre ce cred sau ce fac oamenii. Despre starea de spirit a celor din Covasna, recent, domnul Maior a facut, spre exemplu, o informare in Parlament. In campaniile electorale zeci de fosti sau actuali, poate, securisti isi ofera serviciile si nu sunt de loc putini politicienii care isi doresc accesul la marele corp de „cercetatori“ sociali al fostilor securisti. Preocuparea pentru cunoasterea a ceea ce fac liderii, politici sau nu, ceea ce se intâmpla in diferite zone, localitati, institutii sau organizatii este una care preocupa fantastic de mult politicienii prezentului.

Cu siguranta, multi au inceput sa fie interesati si de munca sociologilor. Au devenit atrasi de sondaje sociologice, de cercetarile sociale. Au ramas insa foarte multi care sunt nostalgici dupa aparatul acela urias de „operatori de interviu“, care se numeau informatori pe vremuri, care produceau mult mai multe date decât in orice cercetare de astazi.
A existat si inca mai exista o diferenta majora intre sociologi si securisti, care ii face pe acestia din urma sa fie mult mai atractivi pentru unii politicieni. Securistul era un om loial, obedient, care era saritor din fire si nu dadea o veste proasta sau care deranja politicianul pe atunci comunist, fara a spune cum putea el, securistul, sa intervina pentru a schimba datele din realitate. El nu ii spunea politicianului doar: „vedeti ca astia nu va plac sau vorbesc nu stiu ce despre dumneavostra“, oamenii veneau si cu propuneri: pe asta il lucram asa, pe asta il saltam, astuia ii aducem aminte de amanta, de spaga data la policlinica, de faptul ca cine stie ce a facut in armata si asa mai departe. Da, pentru securisti cercetarea era impletita cu actiunea sociala. Tocmai din acest motiv astazi avem inca destul de multi politicieni care simt nevoia de a avea securisti pe lânga ei ori macar in spatele sociologilor afisati pentru presa.

La urma urmei, am putea sa punem pe acelasi taler un pârlit de om de stiinta, care are de regula mai multe intrebari decât raspunsuri, cu niste colonei sau generali? Daca stau sa ma gândesc bine, ideea de a pune in grila de salarizare conferntiarul universitar la nivel de subcomisar este o cinste pentru noi oamenii de stiinta.
Chiar nu m-am gândit pâna acum ca subcomisarii ar putea fi deranjati!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: