Soarele de afara rinjeste metallic…   Leave a comment


O atmosfera de plumb incins cotropeste intinderea apos- mocirloasa din fundul acestui colt de lume…Singurul zgomot monoton, trist , mechanic apartine motoarelor rotunde ale basculantelor… La plecare se intinde Linistea profunda a Sufletelor omenesti neostoite de arsura Viselor Pierdute… Milioane de vise pierdute imi nelinistesc Constiinta Firava , ca dupa boala… Pocnete, triluri de pasarele ciudate, voci nepamintene, hirsiit de lopeti, respiratia nisipului…ocrotesc fundul primului santier din care imi extrag intreaga capacitate de a mai putea respira sincer… Din cind in cind mai trag cite un fum de tigara, privesc lung, in spatele Soarelui si oftez resemnat… La 15 kilometri de Locul acesta, Bucurestiul se preda batalioanelor de ticalosi care ne-au mincat si ultima farima de speranta… pustiindu-ne viata si speranta intr-un mod furios… Soarele de afara rinjeste metallic… Atit de metallic, incit ii zaresc gura cariata plina de colti de otel nepamintean, neomenesc, nefiresc…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: