Ma simt ca un munte cu izvoarele secate… ca un munte batrin si obosit…Nemingiiat de vinturi semete…   Leave a comment


Luni 22 Martie 2010

Ora 8:04:48 AM GMT

Ma simt ca un munte cu izvoarele secate… ca un munte batrin si obosit…Nemingiiat de vinturi semete… Lipsa apei mi-a secat energiile, m-a uscat trist, iremediabil trist… Nici pasarile nu ma mai viziteaza… Cu ani in urma, padurile imi construiau racoarea atit de binefacatoare, atit de racoritoare… Cu ani buni in urma padurile seculare imi erau prieteni desavirsiti… Padurea, intotdeauna a fost o entitate sincera, deschisa, tamaduitoare… In faldurile ei, umbroase salasluiau mii de vietati care mai de care mai minunate, care mai de care mai dumnezeiesti… Fauna si flora isi impleteau viata uniform, stralucitor, deschis… Comunicarea lega toate nervurile luminii… Lumina era altarul la care se impartaseau toate vietatile Tarimului… Tarimului Vietii…Altarul Tarimului Vietii…

Poteci firave serpuiau in toate directiile… Carari vii imbracate pe de-o parte si alta de ferigi uriase, zemoase, de-un verde de smarald din alta lume… Franjuri de lumina, franjuri de umbre, abur neinjunghiat … respiratie proaspata, de viata proaspata, de viata de aur, de viata de poveste… Imi aduc amintea aievea… Vad toate minunile care au fost si care vor mai fi… Vad si simt… Simt si vad cu ochii mintii de pe urma… Si inima obosita, tresare dintr-o speranta neadormita… dintr-o speranta ce cu siguranta va invia o noua si alta dimensiunea a puterii renasterii … a puterii Crezului…

Ma imbatam in apa limpede si rece a izvoarelor… Ma imbatam in repeziciunea cu care se strecurau limbile apelor, printre pietre… printre alge si ierburi miraculoase…luminiscente…verzi si albastre, rosii si verzi, albastre si violacee… Buzele malurilor musteau de umede ce erau, inconjurate de soapte neintelese pentru sufletul tinar al unui visator incurabil… Numai tineretea intelege respiratia padurilor primare. Numai tineretea se simte imbratisata de pornirea de dragoste a padurilor primare… Numai tineretea se simte absorbita fara pierderea puterii, dimpotriva se scurge increzatoare in povestile nepamintene izvorite din esenta padurilor primare… Ah!… tu tinerete neinseuata… Ce limpede imi aduc aminte de tine si de picioarele tale desculte… Ahh!… Tu tinerete fara de moarte, tu tinerete neinseuata… Bureti, licheni, ierburi inalte, dar si ierburi marunte, ferigi zdrentuite, brazi semeti dar si puiet ascultator, credinte verzi dar si credinte albastre, flori salbatece, vietati stranii stravezii, frunze vii dar si frunze uscate, fosnete vii dar si uscate, tufe bizare de vieti verzi bizare… gize minuscule si stralucitoare, arzatoare… Atita amar de frumusete ascunsa de privirile necuvincioase ale oamenilor… Atita amar de betie ancestrala nezavorita, neinteleasa…neirosita…

Atita amar de explozie de viata verde nedesirata aiurea pe vreun mosor stringator de bogatii aiuritoare…

Ploile grabite de vara bucurau surisul inteleptului munte care se deschidea fara echivoc in fata perdelelor de apa saltareata… Zapezile de iarna erau primite ca la ele acasa si omenite, dupa traditie cu ceai de fructe de padure fierbinte si uneori cu bardace de pamint plina-n buza cu vin fiert … Traditia era acasa la ea, si chiar tinea friiele comportamentului mesenilor… Totul se derula dupa un plan ceresc foarte bine pus la punct, si mai ales respectat in sfintenie nediscutata…

Simplitatea dumnezeiasca, la Ea acasa… Asa era muntele, atunci cind traiam tinar. Asa receptionam nevoia stringenta de a ma imbraca in straie de UMILINTA pura, intru adinca plecaciune…

Milioane de pietre ude si milioane de pietre uscate sau chiar si farimate, oblojeau cararile secrete ce brazdau padurile muntilor nostrii multi-milenari… Si parca, toate culorile stiute si nestiune imbracau aceasta uriasa scena de vis adinc… de vis hipnotic…

Radacini de padure. Radacini de munte impadurit…Radacini de izvoare albastre… Radacinile mele…

Si ma gindesc uimit ; in padurea muntelui meu nu au existat niciodata uscaturi… si ori ce, isi savirsea viata paminteana, nu se usca ci renastea luind-o de la capat intr-o alta lumina, luind-o de la primele inceputuri cu voiosie si incredere in Credinta si Bunavointa a Toate Creatorului…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: