Archive for Septembrie 2010

2024 – NUAGD’Gurr – Cultul Femeii Apa – APA de DIMINEATA…   Leave a comment

2024 – NUAGD’Gurr – Cultul Femeii Apa – APA de DIMINEATA…

Anunțuri

2024 – NUAGD’Gurr – Femeia Apa…   Leave a comment

2024 – NUAGD’Gurr – Femeia Apa…

Ceasul douazeci si patru fara 3 minute… Andrei D.MITUCA despre “Lumea lui Andrei D.MITUCA”….   1 comment

Luni 21 iunie 2010

Ora 10:17:22 AM GMT

Ceasul douazeci si patru fara 3 minute…

Andrei D.MITUCA despre “Lumea lui Andrei D.MITUCA”….

Motto:

“Nu as vrea sa fiu in pielea Fiintei Lui”…

adm.

Pe Andrei l-am cunoscut acum aproape 50 de ani. 50 de ani. O jumatate de secol involburat. Practic l-am cunoscut in secolul trecut… Cintarind lucrurile dupa aprecierea timpului adunat in doua masuri inegale, gindesc ca-l cunosc de aproape 100 de ani. Ciudata abordare. Dar asa simt si asa o astern pe hirtie…

Un tip inalt, chiar lung de aproape doi metri inaltime, avind o fizionomie slavono-celta si o tinuta dreapta cu picioare drepte, miini si trunchi drept. Constructia fetei am perceput-o echilibrata destul de corect din punct de vedere geometric. Nasul potrivit, gura suficienta pentru cuvintele pe care simtea nevoia sa le lase in afara fiintei sale, nasul calibrat uniform, ochii bucurindu-se de o lumina inteligenta. Ochii lui Andrei iluminau inteligent. Dar pe de alta parte nici nu-ti dadeau voie sa treci peste granita expresiei lor pentru a accede la interioarul gindurilor sale… Gindurile lui Andrei, ii apartineau in totalitate iar el avea de grija ca integritatea lor sa nu fie stirbita de nimeni fara a-si da – in prealabil – acceptul introspectiei…

Nimeni nu putea sa-i patrunda tarimul gindurilor fara o aprobare de comun acord acceptata intre ; privire, intelegere, sensul si necesitatea informatiei, mimica fetei, pozitia miinilor si mai ales pozitia aplecarii capului… Pentru ca, pentru Andrei, aplecarea capului are o semnificatie deosebita. Fara un motiv foarte serios, Andrei nu-si apleaca privirea capului niciodata… Densitatea trairilor pe centimetru patrat de emotie cerebrala ii determina pozitia privirii, care la rindul ei, ii coordona foarte clar pozitia capului la o anumita situatie data clar… In afara claritatii, Andrei nu lasa sa fie tradat de nici o reactie perceptibila senzorilor din exterior. De obicei senzorii erau oamenii din preajma lui Andrei. Andrei asa se obisnuise sa-i discearna… Unul cite unul, de diferite culori, forme sau sentimente…

Trecind anii Andrei s-a redesenat – nu fara efort – intr-o Lume numai a lui si pe care cu de la sine decizie si puterea si-a botezat-o; Lumea lui Andrei D.MITUCA, dupa nomenclatorul de evidenta militara, pastrindu-si Initiala numelui tatalui D. bine postata intre cele doua semne, adica Andrei si MITUCA… Intii, aceasta lumea a aparut in planurile menthale foarte strict ordonate in cazarma sistemului sau nervos. Capacitatea de a percepe constient si simultan doua sau chiar mai multe planuri perfect vizibile, perfect conturate in timp ce urmareste un singur plan direct palpabil si din imediata sa apropiere, l-a incurajat sa-si construiasca in aceeasi unitate de timp uman, mai multe perceptii care la rindul lor coordonau intr-o ordine numai de Andrei inteleasa , mesajele si simbolurile celor vazute, celor simtite si chiar traite aievea… Asa s-a nascut comunicarea lui Andrei cu Lumea Exterioara. Aceasta comunicare si-a construit propriul limbaj, dupa un propriu alfabet al Intelegerii Exteriorului de Sine.

Exteriorul de Sine insemna pentru Andrei o imensa Plansetha Pur Menthala pe care isi construia Ideile si viziunile planurilor Ideatice care il chinuiau, cerindu-si eliberarea. Planurile Ideatice isi cereau dreptul la viata, dreptul la afirmare, dreptul la fiintare…dreptul la exprimare. De aceea acest Exterior este foarte Important pentru Andrei si Nelinistea Sa… Momentele de liniste erau cele care il oboseau peste masura, obligindu-l la repausuri din ce in ce mai scurte si uneori chiar obositoare…

Ciclu dupa ciclu, ideile i se revarsau din creier inspre lumina ochilor care dupa o scurta prelucrare mediana determinau Thema care trebuia sa fie pusa pe plansetha, in momente imediate. Rabdarea peste masura l-a ajutat sa nu se nelinisteasca atunci cind anumite theme intirziau sa-si definitiveze Metafoara. Pentru ca Ideogramele lui Andrei deveneau dupa preluarea contactului dual, semne care incepeau sa-si traiasca propria Identitate de sine statatoare… Alambicata explicatie. Dar mai simplist de atit nu am reusit niciodata sa-i inteleg rostul desenelor… Ori de cite ori am incercat sa stau de vorba cu Andrei pe marginea acestei teme, rezultatele discutiilor imi inchideau si mai mult puterea de intelegere… Cu acceptarea ma descurcam. Cu intelegerea stateam mai prost… Obsesiv, bolnav de obsesiv incercam sa-i patrund sensurile… Ma loveam inexorabil de duritatea marginilor planurilor mele ideatice…

Planurile lui Andrei au acea moliciune catifelata, veche, atragatoare, inexplicabila, inefabila care te imbie spre intinderile nesfirsite ale visarilor dulci si linistitoare. Daca thema tratata era contondenta, atunci si perceptia privitorului din exterior taie foarte fin lumina privirii generind in traire o anumita stare de neliniste inexplicabila. Nelinistile inexplicabile sint cele mai periculoase. Nu stii la ce anume sa te astepti incapatinindu-te sa le patrunzi… Te obosesc… Simti ca te risipesc fara putinta de readunare rapida, care sa nu lase urma in subconstientul tau…

Putini sint aceia care s-au incumetat sa treaca pragurile tarimului Lumii lui Andrei… Dar aproape fara exceptie, toti acestia, au acceptat sa se aseze la plansetha sa de lucru, tacuti pastrindu-si trairile interioare numai pentru sinea personala… Semnele de apropiere i-au ajutat sa patrunda limbajul si chiar sa faca schimb de impresii si pareri solide… Credintele, i-au ajutat mai apoi sa-si dea friu liber instinctelor in incercarea de a se cufunda cu luarea aminte cuvenite  in IntelegereSemne de Apropiere si Semne de Intelegere cele doua coordonate majore apartinind Lumii lui Andrei

Andrei nu deseneaza, desi el isi denumeste fantasmele drept Ideograme. Ideograme?… Adica Idei turnate in forme?… poate ca are dreptate. Ideile lui, viziunile lui sint turnate in milioane de forme cunoscute dar si forme nemaiintilnite… Pentru ca Ideile sint strins legate de Simturile sale. Iar simturile de sistemul lui nervos care la rindu-i legat de Univers. Adica nu este legat de pamint, prin nimic…  Pe pamint doar calca atunci cind este nevoit sa se deplaseze intr-o anumita directie.

Nasterea Ideogramelor s-a petrecut cindva demult, poate chiar inainte de nasterea biologica a lui Andrei. Cert este ca s-a trezit cu ele in Subconstient, si-a constientizat nevoia de a le exterioriza iar acum le ordoneaza eliberindu-le in functie de trairile sale emotionale… Trebuie sa fie doar foarte atent sa nu se infunde canalul de eliberare. O astfel de situatie ar deveni dramatica… dar Andrei nu se gindeste la ce este rau. Andrei visleste increzator inspre Eliberarea proprie… Are mare nevoie sa se elibereze… Si pentru asta triaza cu cea mai profunda atentie ordinea desavirsirii Ideilor cu care a fost inzestrat… Malul spre care se indreapta Andrei, nu-l cunosc dar simt ca Andrei il cunoaste si este chiar familiarizat cu forma lui si chiar cu vegetatia bizara care-l populeaza… Malul, Tarmul, Tarimul… toate au o rezonanta aparte in eforturile lui Andrei…

Intr-un sfirsit de tirziu de un albastru abisal am inteles Insomniile lui Andrei D.MITUCA… Nelinistea de a nu reusi sa-si definitiveze in termen strict biologic Luntrea Salvarii sale Interioare ii devoreaza noptile una dupa alta, cu placerea sadica a unui PATRIARH DEMENT si TOMNATIC

Insomniile lui Andrei D.MITUCA… demultiplicindu-se se transforma in Lumile lui Andrei , care la rindul lor construiesc febril LUNTREA lui Andrei D.MITUCA, luntre pe care Andrei o impartaseste cu o mare seninatate  tuturor celor care vor sa-si salveze Interioarele Intime, atit de pretioase…

Ma simt la un pas de fringere…   1 comment

Joi 05 august 2010

Ora 8:47:20 AM GMT

Ceasul douazeci si patru fara 3 minute…

Ma simt la un pas de fringere…

De luni bune ma simt obosit peste masura. Obosit pe de-a-ntregul fiintei… Lupt din rasputeri, lupt nervos, lupt pina dincolo de extenuare cu aceasta perfida stare care m-a impresurat de mai bine de sapte luni de zile… Partea cea mai proasta este aceea ca nu inteleg, cine s-a infiltrat in subconstientul meu. Cine anume. Cum arata?… Si de ce a avut nevoie de inlauntrul meu pentru a-si duce pe mai departe fiintarea… proprie.

M-am plimbat un pic prin santier. Asa am simtit nevoia. Starea de spirit straina s-a tinut dupa mine… Chiar daca as fi alergat, raul s-ar fi tinut dupa mine ca o umbra de o alta umbra… Afara vremea s-a infrumusetat cu multa grija. Imbietoare si sentimentala cu o stiu, m-a purtat cu atentie de-alungul pasilor… Mingiiere de vinticel de primavera in toiul verii… Companie placuta generatoare de amintiri la fel de placute. De fapt amintirile mele traiesc in acelasi timp cu momentele actuale. Toate adunate la un loc genereaza spectacole fantastice de emotii netinute de nici un fel de friu… Cit de vechi imi suna acest cuvint; Friu… Friul care da drumul mormanelor de amintiri in cascade stravezii…

Desenul scrisului l-am inceput acum citeva zile. Astazi il continui, ceva mai linistit si cu mult mai odihnit… Astazi scriu ceea ce trebuia scris de acum trei zile. Soare, visare si scris neostoit… Astazi scriu impins de o speranta alba. Miine am sa ma simt mai bine. Astazi scriu si incerca ceva mai tirziu sa si desenez ceva fara un subiect neaparat inteles…Oarecumva, am reusit sa-mi sterg sila trairii de pe haina simturilor romanesti. Educat fiind pe aceste paminturi grase, dar nerespectate, sila o percep adinc in fundul ficatului golit de bila scirbos de galbena si de suparatoare… Astazi oboseala chronica m-a invoit pentru o scurta permisie cu iz militar vechi…

Maicile Umezelii – Bunatatea este Inceputhul Cruzimii_10…   Leave a comment

Imi este atit de greu sa scriu despre tot ceea ce simt, vad si traiesc… Cum altfel, ai putea scrie cu o cerneala uscata… Simtirea, insasi s-ar usca… Colegii mei trancanesc in continuare vrute si nevrute despre NIMIC, despre cel Mai Gol NIMIC…si trancanesc, si trancanesc, si trancanesc, smintindu-mi creerii si vointa de a continua sa scriu…

Ma incapatinez, sa nu-i aud, sa-i ignor irosind o foarte mare greutate nervoasa…  Ciocane de otel imi bubuie in camera mintii… Guri stirbe, suflete moarte, ochi stinsi si trancaneala maronie de Toamna Romaneasca libera…

Ziua JOI, isi urmeaza Neterminarea, neintelegind ce i se intimpla… Nici, chiar Eu, nu mai inteleg, nimic din ceea ce mi se intimpla… Dar, ar fi ceva de Inteles??…

Sfinta Nebunie!…ce limpede te clatini… ce limpede…

…Te clatini, CLADINDU-Ma…

MAICILE UMEZELII – Bunatatea este Inceputhul Cruzimii…   3 comments

MAICILE UMEZELII – Bunatatea este Inceputhul Cruzimii_08…

VECHI MIROSURI cu IZ de CEAI NEGRU…   Leave a comment

Luni 12 Aprilie 2010

Ora 10:02:42 AM GMT

VECHI MIROSURI cu IZ de CEAI NEGRU…

Am luat citeva bucati de vointa, le-am amestecat uniform cu putina apa de mare si apoi le-am asezat cuminte la soare sa se coaca, uscindu-se uniform, pentru mai tirziu… Pentru mai tirziul cu care am sa ma intilnesc atunci cind voi merge la munte, anul acesta…

Anul trecut nu am fost la munte. Anul trecut am fost la podis… La Podisul Transilvaniei… Mai sus de Sibiu, nu am urcat, pe harta… M-am oprit acolo pentru citeva ore bune…Am ajuns pina in strafundurile padurii DUMBRAVA, acolo unde pestii iti maninca piinea uda, direct din palma… De la statia de tramvai se naste o poteca asfaltata, care te duce in jos, direct catre lacul padurii Dumbrava… In stinga potecii se deschidea lacul, in dreapta Gradina Zoologica…

Da, da… mi-aduc aminte perfect mirosurile lacului amestecate cu cele ale gradinii zoologice…

In continuare poteca coteste spre stinga si se pierde prin umezeala verde a padurii… Dincolo de aceasta umezeala nu am fost niciodata… Am fost curios, dar nu am apucat sa ajung sa cutreier adincimea ademenitoare… Mi-a ramas in memorie, in schimb senzatia de padure de poveste plina de mistere si curiozitati placute… Stiu ca traiam, in apropierea adincimii un sentiment de profunda impacare cu sinea, care si ea, la rindu-i isi traia impacarea, contribuind astfel la corolarul linistii Sufletului meu tinar…

In apropierea lacului imediat linga poteca asfaltata, era construit un promontoriu din lemn pe care erau asezate citeva bancute din lemn, inconjurate de o balustrada tot din lemn… Duminica, locul se umplea de oameni veniti sa se recreeze, in vecinatatea imediata a lacului plini de pesti mari…Si bucuria hranirii lor cu piine multa, umplea atmosfera de o boare regala batuta in pietricele semipretioase… Nu le-am uitat pina astazi… Apa lacului, de-un verde gri-albastriu adapostea mii de familii de pesti de apa dulce dar si de apa sarata… Cum se intelegeau cele doua mari familii a ramas un mister pentru mine…

Mai incolo, la citiva pasi buni, in dreapta promontoriului pestilor se afla si un debarcader pentru barcile de duminica. Erau acolo adunate silitor, barci cu visle, dar si hidrobiciclete colorate din tabla neagra, cu pedale si lanturi ca la bicicletele obisnuite… Hidrobicicletele aveau doua locuri, barcile cu visle puteau legana pe luciul apei lacului si patru persoane… Tonete ghiduse colorate strident, tot felul de alambicuri din alama verde, miros de mici si de pateuri cu brinza si carne, sucuri sfiriietoare, vata de zahar pe bete triunghiulare, prajiturele ciudate, halbe de bere acra si galbena la gust, completau tabloul atit de drag, mie acum… Acum cind scriu rememorind, stari, imagini, sentimente, senzatii, sensibilitati percepute la intrarea in Inima padurii Dumbravei din Sibiu… mi-aduc aminte perfect mirosurile lacului amestecate cu cele ale gradinii zoologice…

Ei, tocmai acele vechi mirosuri cu iz de aducere-aminte controlata, ma ocrotesc in toata imensitatea unei Vieti pe care nu am fost pregatit sa o traiesc constient… dar care ma impinge cu violenta spre o separare de neconceput  a integritatii trairilor mele cele mai intime…

… in sinul carora, m-am obisnuit sa traiesc astazi…dar mai ales sa-mi beau ceaiul negru amestecat cu doua lingurite de lapte condensat in prag de seara, adus de mama tocmai de la Moscova…