Archive for Mai 2010

Gindurile-mi sint Padure fara Sfirsit…   Leave a comment

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…

Miroase a Iarna… Miroase a Frig…   Leave a comment

Marti 03 noiembrie 2009

Ora 2:53:19 PM GMT

Miroase a Iarna… Miroase a Frig…

Miroase a iarna. Miroase teribil de frumos, de curat, de inaltator… Miroase a brazi incarcati cu zapada din toate iernile pe care le-am trait pina acum. Miroase a frig. Frigul miroase intr-un fel care nu se poate descrie in cuvinte. Cuvintele nu-l cuprind, nu-l ating… nu-l simt dar mai ales nu-l inteleg… Frigul ma pazeste de rau, de infectia morala care a atins imbolnavind mai toata societatea noastra, post, pos,post decembrista…

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…

Imi imaginez de pe acum culorile luminitelor pe care am sa le insir pe peretii casei… Iubesc pilpiirea calda dinlauntrul atmosferei ce-o voi desena, atunci cind voi simti nevoia sa-mi desenez propria-mi Iarna… doar atunci…

Umarul mi se desprinse, cazind intr-un vacarm asurzitor. Toti muschii fetei au receptionat evenimentul. Numai nervii virfurilor degetelor mele nu au reactionat in nici un fel. Pesemne , ca se asteptau la un asemenea deznodamint… Tipete de graur impuscat mi-au intunecat vederea pret de citeva secunde si Orizontul albastriu s-a deschis deodata – parca – intr-o adinca si prea-cucernica plecaciune… O mie de mecanisme ale durerii prinsera a se jelui neghiob ca dupa o pierdere cu adevarat esentiala… O mie de mecanisme ale durerii mute, jeluindu-se apasator, luminau tariile cerului la jumatatea care vine imediat dupa primul miez al seninului noptii geroase de noiembrie neasteptat… Atunci am simtit taietura, din genunchii neindoiti de atita amar de vreme..si m-am gindit:

A venit timpul sa cad… A venit timpul sa cad…

Dealuri de nisip de aur imi asteptau caderea… Intinderea lor, imi astepta ingenuncherea.. Uscaciunea nebanuita imi dorea fringerea… Numai genunchii mei se incapatinau sa ma sustina pina la capatul de dincolo de Riu… Nu i-am simtit niciodata atit de aproape ( pe genunchi )… nu mi i-am imaginat atit de drepti…

Nu mi-am imaginat niciodata fringerea… Nu i-am prins niciodata intentia… Nu mi-am imaginat niciodata fringerea in nici un fel… Nu i-am dat importanta. Si la urma urmei , de ce i-as fi dat importanta?….Merita atentia importantei mele??..  Nu stiu, si poate nu am sa stiu nicicind… Dar ce importanta mai are??… tocmai acum cind, din aducerile mele aminte coboara despletita singura mea copilarie desculta…mirosind a amintire deloc digithala…

Miroase a iarna. Miroase teribil de frumos, de curat, de inaltator… Miroase a brazi incarcati cu zapada din toate iernile pe care le-am trait pina acum. Miroase a frig. Frigul miroase intr-un fel care nu se poate descrie in cuvinte. Cuvintele nu-l cuprind, nu-l ating…nu-l invelesc… nu-l simt dar mai ales nu-l inteleg… Frigul ma pazeste de rau, de infectia morala care a atins imbolnavind grav mai toata societatea noastra, post, post, post decembrista…

In apropierea lacului imediat linga poteca asfaltata…   Leave a comment

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…

Am luat citeva bucati de vointa, le-am amestecat uniform cu putina apa de mare si apoi le-am asezat cuminte la soare sa se coaca, uscindu-se uniform, pentru mai tirziu… Pentru mai tirziul cu care am sa ma intilnesc atunci cind voi merge la munte, anul acesta…

Anul trecut nu am fost la munte. Anul trecut am fost la podis… La Podisul Transilvaniei… Mai sus de Sibiu, nu am urcat, pe harta… M-am oprit acolo pentru citeva ore bune…Am ajuns pina in strafundurile padurii DUMBRAVA, acolo unde pestii iti maninca piinea uda, direct din palma… De la statia de tramvai se naste o poteca asfaltata, care te duce in jos, direct catre lacul padurii Dumbrava… In stinga potecii se deschidea lacul, in dreapta Gradina Zoologica…

Da, da… mi-aduc aminte perfect mirosurile lacului amestecate cu cele ale gradinii zoologice…

In continuare poteca coteste spre stinga si se pierde prin umezeala verde a padurii… Dincolo de aceasta umezeala nu am fost niciodata… Am fost curios, dar nu am apucat sa ajung sa cutreier adincimea ademenitoare… Mi-a ramas in memorie, in schimb senzatia de padure de poveste plina de mistere si curiozitati placute… Stiu ca traiam, in apropierea adincimii un sentiment de profunda impacare cu sinea, care si ea, la rindu-i isi traia impacarea, contribuind astfel la corolarul linistii Sufletului meu tinar…

In apropierea lacului imediat linga poteca asfaltata, era construit un promontoriu din lemn pe care erau asezate citeva bancute din lemn, inconjurate de o balustrada tot din lemn… Duminica, locul se umplea de oameni veniti sa se recreeze, in vecinatatea imediata a lacului plini de pesti mari…Si bucuria hranirii lor cu piine multa, umplea atmosfera de o boare regala batuta in pietricele semipretioase… Nu le-am uitat pina astazi… Apa lacului, de-un verde gri-albastriu adapostea mii de familii de pesti de apa dulce dar si de apa sarata… Cum se intelegeau cele doua mari familii a ramas un mister pentru mine…

Mai incolo, la citiva pasi buni, in dreapta promontoriului pestilor se afla si un debarcader pentru barcile de duminica. Erau acolo adunate silitor, barci cu visle, dar si hidrobiciclete colorate din tabla neagra, cu pedale si lanturi ca la bicicletele obisnuite… Hidrobicicletele aveau doua locuri, barcile cu visle puteau legana pe luciul apei lacului si patru persoane… Tonete ghiduse colorate strident, tot felul de alambicuri din alama verde, miros de mici si de pateuri cu brinza si carne, sucuri sfiriietoare, vata de zahar pe bete triunghiulare, prajiturele ciudate, halbe de bere acra si galbena la gust, completau tabloul atit de drag, mie acum… Acum cind scriu rememorind, stari, imagini, sentimente, senzatii, sensibilitati percepute la intrarea in Inima padurii Dumbravei din Sibiu… mi-aduc aminte perfect mirosurile lacului amestecate cu cele ale gradinii zoologice…

Ei, tocmai acele vechi mirosuri cu iz de aducere-aminte controlata, ma ocrotesc in toata imensitatea unei Vieti pe care nu am fost pregatit sa o traiesc constient… dar care ma impinge cu violenta spre o separare de neconceput  a integritatii trairilor mele cele mai intime…

… in sinul carora, m-am obisnuit sa traiesc astazi…dar mai ales sa-mi beau ceaiul negru amestecat cu doua lingurite de lapte condensat in prag de seara, adus de mama tocmai de la Moscova…

Singuratatile lui Andrei…   Leave a comment

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…

Nasterea propriilor mele Insomnii…   Leave a comment

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…

Nevoia de Singuratate, ma incarca…   Leave a comment

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…

Renasterea unui Sosiri…   Leave a comment

Romanul Graphik „DEPARTE in SPATIU”…