Out of my Military Mind_Complete…

Out of my Military Mind_07…

Out of my Military Mind_04…

Out of my Military Mind_05…

Out of my Military Mind_03…

 

Out of my Military Mind_02…

 

Out of my Military Mind_01…

Activitatea literară

Nuvelistul

Înainte de a scrie şi de a-şi publica romanele scriitorul şi-a desăvârşit talentul de prozator scriind povestiri şi nuvele. Cea mai cunoscută nuvelă a sa este de bună seamă Iţic Ştrul Dezertor. Ciuleandra, nuvela sa psihologică cea mai cunoscută, va apărea ceva mai târziu.

Romancierul

Romancierul a început să scrie romane realiste, în care acţiunea avea loc în decorul unui sat din Transilvania, Liviu Rebreanu a readus problematica ţărănească în centrul atenţiei lumii literare, prin romanul setei de pământ, Ion. Subtitlul acestuia era „Blestemul pământului, blestemul iubirii” şi anunţa principalul conflict din text, şi a dat unul dintre dintre primele noastre capodopere ale analizei psihologice.

După această experienţă literară autorul a scris mai apoi romanul Răscoala , supranumit de G. Călinescu „roman al gloatei”. El poate fi considerat o capodoperă a romanului românesc din toate timpurile.

Un al treilea roman, Pădurea spânzuraţilor, a fost inspirat de un incident autobiografic, fratele său, locotenent în Armata Austriacă, fiind condamnat la moarte şi executat pentru o tentativă de a dezerta din armata Austro-ungară şi a trece în tranşeele românilor în timpul Primului Război Mondial. Tema fusese schiţată iniţial în nuvela Catastrofa.

Etapa romanelor târzii

Spre sfârşitul vieţii prozatorul a scris mai multe romane, poliţiste sau cu subiecte care ţin de zona paraliteraturii, cum ar fi Adam şi Eva, bazat pe tema metempsihozei. Un cuplu se reîncarnează în şapte momente istorice diferite, iar textul e închis într-o povestire cu ramă.

Alte două romane, Gorila şi Jar, care descriau mediul intelectual şi redacţiile unor ziare interbelice deşi s-au bucurat de succes de public au fost veritabile căderi la critică, iar Crăişorul, o biografia romanţată a lui Horia, care fusese poreclit de locuitorii munţilor Apuseni „Crăişorul munţilor”, a însemnat un alt mare eşec literar. După Răscoala , Rebreanu nu a mai dat nici o capodoperă, toate romanele scrise ulterior fiind caracterizate de criticul G. Călinescu drept inegale.

În Amândoi Rebreanu a încercat să scrie un roman poliţist, descriind o crimă comisă de o servitoare cu instincte criminale. Evident scriitorul cunoştea romanele naturaliste.

Liviu Rebreanu, a fost unul dintre puţini autori români care s-a bucurat de succes de librărie şi a avut o situaţie stabilă din punctul de vedere financiar, s-a bucurat şi de onoruri publice şi de recunoaşterea valorii sale, atât din partea publicului cititor cât şi a criticii literare, încă din timpul vieţii. Postum această recunoaştere avea să se transforme într-un veritabil cult, luiLiviu Rebreanu, recunoscut drept un clasic al literaturii române, i s-au consacrat poate zeci sau sute de studii şi comentarii.

Rebreanu a fost şi autorul unui jurnal intim, foarte interesant pentru datele inedite pe care cititorii le pot afla din biografia autorului. Postum au fost editate şi alte opere, inclusiv o carte de călătorii în Franţa şi Germania, Metropole, tradusă şi în limba franceză.

În decembrie 1906 a început redactarea suitei de amintiri din copilărie (portrete din Maieru), scrise la început în maghiară, reluate, mai târziu, în româneşte, proze nepublicate. A început să scrie un Journal de lector, cu maxime, cugetări, conspecte din literatura universală: William Shakespeare, Oscar Wilde, Friedrich von Schiller, Tolstoi, Victor Hugo, din creaţia românească Anton Pann, precum şi cu însemnări de cultură generală în limbile limba germană, limba maghiară, limba franceză şi limba română – limbi în care citea şi scria curent.

A reluat vechi proiecte (piese de teatru), precum Ghighi, şi a adăugat altele inspirate din viaţa ţărănească: Traiul, Osânda. A citit multe cărţi româneşti, urmărind îndeosebi îmbogăţirea vocabularului, şlefuirea limbii literare. A început să scrie un caiet de Schiţe, între care unele au anticipat eroi şi episoade din proza matură. Multe subiecte au fost dezvoltate, la început, în cadrul nuvelisticii. Datările ating limita 28 aprilie 1909.

A scris povestirea Codrea (Glasul inimii). În aceeaşi toamnă, a terminat şi povestirea Domnul Ionică, reluare a unei proze mai vechi, din ciclul Szamárlétra. Cu aceste pagini se va adresat mai multor reviste literare de peste munţi (trimiţând scrisori lui Garabet Ibrăileanu la Viaţa românească din Iaşi, lui Mihail Dragomirescu la Convorbiri critice din Bucureşti, precum şi din Transilvania, corespundând cu Octavian Tăslăuanu de la Luceafărul din Sibiu).

La 1 octombrie la Blaj, în Revista politică şi literară a apărut povestirea Talerii, ultima tipărită în Ardeal, înainte ca Rebreanu să se stabilească în capitala ţării. A terminat nuvela Ofilire, sub impulsul unor lecturi sadoveniene.

Teatru…

Anul 1911 şi l-a dedicat teatrului. Astfel pe 15 septembrie/ianuarie 1911 împreună cu dramaturgul Mihail Sorbul, scoate revista Scena dar aceasta rezistă doar 10 numere. În luna aprilie a aceluiaşi an a fost numit secretar al Teatrului Naţional din Craiova, şi devine un colaborator de bază al lui Emil Gârleanu, la acea dată directorul instituţiei. Până în 1912, va avea îndeletniciri diveerse: de la întocmirea repertoriului la reclama publicitară; de la traducerea unor piese (Hoţii de Schiller şi Ofiţerul de Franz Molnar) la pregătirea revistei bilunare Teatrul.O lună mai târziu la teatrul din Craiova soşeşte şi Ştefana (Fanny) Rădulescu (viitoarea soţie a scriitorului); ca artistă, va debuta pe scena teatrului din localitate, în spectacolul cu piesaRapsozii de Victor Eftimiu (9 octombrie).

Îşi continuă activitatea literară scriind şi publicând nuvele Astfel în luna septembrie la Iaşi, în revista Viaţa românească, apare nuvela Filibaş Ocrotitorul; o versiune anterioară (Mâna) fusese terminată, la 20 mai, în Bucureşti. Pe data de 11 noiembrie la Orăştie, revista Cosânzeana deschide şirul colaborărilor cu Liviu Rebreanu (majoritatea retipăririi deghizate). Pentru început Proştii (la un an după tipărirea în Convorbiri critice), urmată de noi reeditări, în 1912/1913. Inedite: Idilă de la ţară (1912), schiţă neglijată la alcătuirea volumelor, şi Armeanul, Armeanca şi clubul (1913), pe care o va prelua în volum cu titlul Idilă de la ţară (fără să fie totuna cu lucrarea amintită mai sus).

În anul 1912 în Almanahul Societăţii Scriitorilor Români pe anul 1912, apare poemul în proză Mărturisire (amintit de Fanny Rebreanu, în volumul Cu soţul meu, ca discretă cerere în căsătorie); proza este o prelucrare a unui text maghiar, Strófak (Strofe), aparţinând prietenului său Szini Gyula.

Pe data de 20 aprilie cu schiţa Strănutarea, revista Flacăra, condusă de Constantin Banu, deschide şirul colaborărilor cu Rebreanu; în paginile primei serii, vor mai apărea: Vrăjmaşii,Baroneasa şi Dumnezeu (toate în 1912); în a doua serie a revistei, Rebreanu publică Omul mic şi oamenii mari (1921), La urma urmelor (1922). Majoritatea titlurilor vor fi incluse ulterior în volume.

Devine colaborator permanent al revistei Rampa în lunile noiembrie/decembrie, luni de vârf.

Alte proiecte…

În 1913 în timp ce desfăşura o susţinută activitate de cronicar teatral, lucrează la romanul Zestrea „înaintând dificil în acţiune” (nu s-a păstrat nimic din această pretinsă variantă). Din lunaiulie, după intrarea României în cel de-al doilea război balcanic (10 iulie), se angajează ca reporter la Adevărul (la sfârşitul războiului va fi concediat). Pe 25 august cu schiţa Taclalele(retipărirea schiţei Vrăjmaşii), revista Universul literar deschide şirul colaborărilor cu Rebreanu. Mai mult decât în paginile altor publicaţii, aici vor fi retipărite, de regulă cu titlul schimbat, vechi schiţe şi nuvele, originale şi „prelucrate”. Bibliografie scrierilor înregistrează astfel de colaborări în 1913, 1914, 1915. Câteva inedite: Santinela (1913); Războiul. Însemnările unui sublocotenent; O scenă (ambele în 1914); Întâiul gropar (1926); Coniderate de autorul lor submediocre, vor fi „uitate” în paginile publicaţiei. Pe 7 decembrie schiţează un nou proiect:Răscoala, dramă în patru acte. Pe 29 ianuarie 1914, apare un nume nou printre titlurile de până acum, Ion. Roman. L. Rebreanu” (notaţie datată pe verso-ul unei file oarecare; cf. Arh. L.R., II, ms. 1). Vor mai trece ani până când Zestrea uceniciei literare va apărea cu noul titlu în librării. Pe data de 31 iulie la Bucureşti apare cotidianul Ziua sub conducerea lui Ioan Slavici. Aici Rebreanu va publica, folosindu-se de pseudonime, cronici dramatice. Pe 17 septembrie – Datare pe piesa Jidanul (trei acte), cu tematică semită. Pe 21/28 septembriepublică în Universul literar studiul Revoluţia lui Horia, Cloşca şi Crişan, care anticipă romanul Crăişorul. În octombrie/noiembrie devine redactor la Scena. În anul 1915 scrie povestirea istorică Horia, Cloşca şi Crişan.Pe 26 august încheie nuvela Hora morţii.

Golanii şi alte nuvele

În anul 1916, aprilie – La Bucureşti apare volumul Golanii (Nuvele şi schiţe), cu o prefaţă semnată de Mihail Dragomirescu, în editura H. Steinberg. Volumul reia majoritatea pieselor incluse în Frământări (1912), adăugând trei inedite. Sumarul: Golanii; Cuceritorul; Ocrotitorul; Proştii [inedită]; Dintele; Cerşetorul [inedită]; Culcuşul; Nevasta; Strănutarea; Pozna[inedită]. Între 9 mai/24 iulie – Scrie şi transcire comedia Cadrilul. În nr. 13 din „Biblioteca Căminului” (Bucureşti, H. Steinberg) apare volumaşul Mărturisire (Nuvele şi schiţe). În sumar:Mărturisire [inedită]; Răfuială; Vrăjmaşii; Lacrima [Glasul inimii]; Armeanul (Idilă de la ţară); Talerii [inedită]; [[Cântec de dragoste (Cântectul iubirii)|Cântec de dragoste [Cântectul iubirii;Cearta [inedită].

Marele Război. Cadrilul. Calvarul. Prima versiune din Pădurea spânzuraţilor

În 27 august 1916, reia Zestrea. Pe data de 5 noiembrie termină nuvela Catastrofa.

Pe data de 27 septembrie la Bucureşti, apare cotidianul Scena, în care Rebreanu va publica articole de teatru. Pe data de 23 ianuarie 1918, în Bucureştiul ocupat de trupele germane, ziarul Lumina, condus de Constantin Stere, publică schiţa Bibi (manuscrisul este datat 19 august 1915 şi poartă dedicaţia „Pentru Puia, când va fi mare”). Tot aici, în lunile februarie şimartie, vor mai apărea: Norocul, Soacra Sfântului Petru.

Din data de 1 august datează primul plan detaliat al romanului Şarpele, pornind de la drama poeţilor Ştefan Octavian Iosif şi Dimitrie Anghel, ambii îndrăgostiţi de Natalia Negru. Proiectează un volum de nuvele, anticipând, prin atmosferă, problematica romanului Pădurea spânzuraţilor.

Alte proiecte, nuvele sau schiţe

Pe data de 18 decembrie începe povestirea Calvarul (pe care o va termina în martie 1919). Pe data de 20 februarie 1919, începe o primă redactare a romanului Pădurea spânzuraţilor. Pe data de 5 aprilie în magazinul ilustrat lunar Lectura pentru toţi apare nuvela Catastrofa. Pe data de 3 mai cu schiţa Pozna Rebreanu începe şirul colaborărilor în revista Sburătorul, condus de Eugen Lovinescu. În paginile publicaţiei vor mai apărea, în acelaşi an: A murit o femeie; Cântecul lebedei; Divorţul; un fragment din Calvarul, iar în 1920, Iţic Ştrul, dezertor şiGhinionul.

Calvarul

La editura „Universala-Alcalay” apare volumul Calvarul, confesiune literaturizată despre propriile avataruri din timpul primului război mondial (singura ediţie antumă). În vacanţa de vară călătoreşte cu soţia în Transilvania, Rebreanu documentându-se atent în legătură cu sfârşitul tragic al lui Emil. Reîntors la Bucureşti, prozatorul încearcă să scrie la Pădurea spânzuraţilor, fără să izbutească să finalizeze romanul.

Cadrilul

Pe 29 decembrie are loc premiera comediei Cadrilul.

Răfuiala

Un nou volum de nuvele (edite şi inedite): Răfuiala, apărut la „Universala-Alcalay”. În sumar: Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari [inedită]; Cântecul iubirii; Norocul; Talerii;Cearta; Glasul inimii; Soacra Sfântului Petru; Idilă de la ţară: Ofilire; Barba (imitaţie); Ţăranul şi coasa (imitaţie); Răfuiala. (Cele două imitaţii se publică pentru prima oară în volum.)

Ion. Blestemul pământului, blestemul iubirii

Pe 14 august 1917, autorul termină prima versiune a romanului Ion. În noiembrie 1919 începe să transcrie romanul Ion. Pe data 20 noiembrie 1920, – Apare romanul Ion, prima capodoperă din monumentala creaţie rebreniană (în timpul vieţii scriitorului, va fi retipărit în 1921, 1923, 1925, 1927, 1930, 1939, 1941, 1943). Romanul poartă subtitlul Blestemul pământului, blestemul iubirii. Academia Română îi acordă pentru romanul Ion prestigiosul Premiul Năsturel-Herescu.

Catastrofa. Nuvele şi schiţe

Îm 1921 la editura Viaţa românească apare volumul Catastrofa (Trei nuvele). În sumar: Iţic Ştrul, dezertor [inedită]; Hora morţii; Catastrofa [inedită]. Autorul va publică în revista Viaţa românească şi mai multe cronici dramatice .

În nr. 1 – 3 din „Biblioteca universală” a editurii Alcalay şi Calafeteanu, apare culegerea de povestiri Norocul (Schiţe şi nuvele). În sumar: Norocul; Strănutarea; Iţic Ştrul, dezertor;Cuceritorul; Bibi. Poveste de copii mici pentru oameni mari; Cerşetorul; Soacra Sfântului Petru.

În colecţia „Scriitorii români contemporani. Pagini alese”, tipărită de „Casa Şcoalelor”, apare volumul Nuvele şi schiţe. În sumar: Proştii; Dintele; Ocrotitorul; Nevasta; Catastrofa; volumul se deschide cu prezentarea unor date biografice.

Pădurea spânzuraţilor

Începe prima versiune integrală a romanului Pădurea spânzuraţilor (pe care o va termina la 27 iunie 1922). Între 5 iulie/17 noiembrie 1922 va ranscrie romanul Pădurea spânzuraţilor. AparePădurea spânzuraţilor. Cartea va primi „Marele premiu al romanului”. Va fi reeditat în 1922, 1925, 1926, 1928, 1929, 1932, 1940. În editura lui H. Steinberg din Bucureşti apare a II-a ediţie din Golanii (Nuvele şi schiţe), cu ilustraţii de Fr. Şirato. Acelaşi sumar din 1916. Pe 12 aprilie 1923, Rebreanu ia parte la premiera comediei Plicul. În acelaşi an va fi ales vicepreşedinte alSocietăţii Scriitorilor Români. În revista Lamura apare nuvela Cumpăna dreptăţii. Pe 15 noiembrie, 1924, Împreună cu Alexandru Dominic, publică săptămânalul Mişcarea literară (până înoctombrie 1925). O nouă reeditare: Trei nuvele, editura „Cultura Naţională”. În sumar: Catastrofa; Iţic Ştrul, dezertor; Hora morţii

Adam şi Eva

Pe data de 2 iulie 1924 Începe prima versiune a romanului Adam şi Eva.In 14 ianuarie 1925, scriitorul sfârşeşte prima versiune a romanului Adam şi Eva iar în luna martie încheie şi versiunea pentru tipar. }n luna mai apare romanul Adam şi Eva.

Golanii. ediţia a doua

Editura „Cartea românească” din Bucureşti tipăreşte a III-a ediţie din Golanii. Sumar revăzut: Proştii; Dintele; Bibi [inedită]; Norocul [inedită]; Cuceritorul; Nevasta; Cântecul iubirii;Strănutarea; Vrăjmaşii [inedită]; Soacra Sfântului Petru [prelucrare inedită]; Idilă de la ţară [inedită]; Ocrotitorul; Culcuşul; Cerşetorul; Pozna; Golanii. Este ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români. Pe data de 17 martie 1926, are loc premiera piesei Apostolii.

Ciuleandra

La sfârşitul anului 1926, plecând de la proiectul unei nuvele (Nebunul), plănuieşte volumul Ciuleandra. între 2/10 martie 1927, scrie prima versiune a nuvelei sau miniromanului Ciuleandra. Din 9 iulie/8 august datează cea de a doua versiune manuscrisă. Apare Ciuleandra (reeditări în 1927, 1928, 1934, 1941, 1942).

Noi proiecte. Romanul Crăişorul

Un nou volum, cvasi-inedit: Cuibul visurilor (Nuvele şi schiţe), editat de „Casa Şcoalelor”. În sumar: Cuibul visurilor; Omul mic şi oamenii mari; Cumpăna dreptăţii; La urma urmelor;Cântectul lebedei; Ghinionul; Dumnezeu; Fiara; A murit o femeie [toate inedite, „parabola” Dumnezeu fiind după Lev Tolstoi]; Răfuiala; Ţăranul şi coasa [imitaţie].

În colecţia „Manuscriptum” apare volumul Cântecul lebedei, cuprinzând facsimilul manuscriselor Cântecul lebedei şi Cuibul visurilor; volumul se deschide cu o scurtă biografie a lui Rebreanu şi cu un portret al său desenat de pictorul Jean Alexandru Steriadi. În luna august 1928, începe romanul Crăişorul. În anul următor, în 1929, apare romanul Crăişorul (va fi reeditat în 1930, 1940, 1942, 1944). Scriitorului i se conferă Premiul Naţional pentru proză.

Demnităţi publice

În decembrie, Este numit director al Teatrului Naţional din Bucureşti, funcţie pe care o va deţine vreme de un an. În nr. 1150 – 1150 bis din colecţia „Biblioteca pentru toţi”, apare volumulCântecul iubirii (Nuvele şi schiţe), la editura „Universala-Alcalay”. În sumar: Cântectul iubirii; Bibi; Vrăjmaşii; Pozna; Catastrofa. În 1929 La însărcinarea primului ministru, lucrează la proiectele de organizare a Direcţiei Educaţiei Poporului, al cărei conducător va deveni la începutul anului următor. Pe 19 noiembrie 1930, În urma unor cumplite dezamăgiri înregistrate în conducerea treburilor publice, Rebreanu demisionează din conducerea Direcţiei Educaţiei Poporului. Cumpără o casă şi o vie la Valea Mare, lângă Piteşti, unde vor fi scrise majoritatea cărţilor sale de acum încolo.

Metropole

În anul 1931 scrie şi editează (25 iulie) volumul Metropole, conţinând însemnări de călătorie din (Berlin, Roma, Paris). Pe data de 20 februarie 1932, tipăreşte, la Bucureşti, România literară (apare până la 6 ianuarie 1934). O nouă reeditare: Iţic Ştrul, dezertor (Trei nuvele cu 30 gravuri în lemn de Paul Konrad Honich), la „Cartea românească”. În sumar: Iţic Ştrul, dezertor; Catastrofa; Fapt divers [Hora morţii].

Răscoala

Din 12 august/28 septembrie datează o variantă abandonată din Răscoala. Între 8 mai/11 decembrie scrie versiunea definitivă a romanului Răscoala. La sfârşitul anului 1933, apare romanul Răscoala. Tot pe 25 decembrie 1933, publică în ziarul Cuvântul, o nuvelă inedită: Umbre.

Jar

• Între 22 ianuarie/30 aprilie 1934, scrie versiunea pentru tipar a romanului Jar, ce se va tipări până la finele anului la editura Adevărul (reeditări în 1939, 1941, 1942, 1944).

1935 – În volumul Nuvele inedite, culegere din creaţia prozatorilor contemporani, Rebreanu publică, la Editura „Adevărul”, povestirea Dincolo, reluată peste ani în Amalgam (1943). În 1936apare volumul Calea sufletului (trei povestiri), fragmente din romanul Adam şi Eva. În nr. 14 din colecţia „Cartea satului” apare culegerea de nuvele Oameni de pe Şomeş, la Editura Fundaţiilor Regale. În sumar: Dumnezeu; Cerşetorul; Proştii; Răfuiala; Nevasta; Pozna; Dintele; Hora morţii; Cuibul visurilor.

Gorila

Din 1 martie/11 iulie 1937, datează prima versiune, abandonată, a romanului Gorila. Pe 18 iulie reia lucrul la carte de la început. În luna iunie, 1938, apare romanul Gorila la editura Universala Alcalay. După multe tergiversări pe 26 mai 1939 este ales membru al Academiei Române, la propunerea lui Mihail Sadoveanu.

Amândoi

În luna martie 1940, Apare la editura Socec & co romanul Amândoi. La începutul anului 1941, – Este numit din nou director al Teatrului Naţional. Acceptă de asemenea numirea de director al cotidianului Viaţa (fără o participare esenţială). În luna ianuarie 1942, ia parte la un turneu de conferinţe despre cultura românească la Berlin, München, Stuttgart, Leipzig,Dresda, Görlitz, Breslau, Viena. În luna martie călătoreşte la Zagreb şi Weimar, călătorii prilejuite de constituirea societăţii culturale pan-europene. Aici va susţine că „nu vrem nici un fel de politică, ci numai literatură”. În 1943 apare volumul Amalgam (articole, studii, conferinţe, cronici dramatice şi o nuvelă: Dincolo).